Posted by: RI | August 9, 2018

Pentru voi…

A trecut ceva timp de la ultimul zbor de record si nu v-am impartasit  trairile unui zbor deosebit.

Am ezitat atunci, pentru ca zborul a fost dificil, pentru ca aterizare a fost una fortata, in padure, cu balonul avariat, pentru ca nu stiam daca am reusit sa doboram recordul european.

Aveam un sentiment straniu, ca poate trebuie sa ne oprim. Intrebari si ganduri perfide: “de ce?“, ”pana cand?“, ”opreste-te!“, imi dadeau tarcoale si faceau ca fulgii reci ai anilor, asternuti pe umeri , sa para si mai grei.

Dar… am reparat balonul avariat si FAI-ul a omologat recordul European pentru GD Chiriac, punandu-l pe el si Romania in randul elitei mondiale a aviatiei. Pentru ca ne urmariti si traiti fiecare zbor alaturi de noi, ne simtim datori sa scriem aceste ganduri tarzii.

Jurnal de bord (recuperat dintr-o memorie prafuita)

21.04.2017

Ora 6.00

Iesim in camp, dupa doua zile de pregatiri si calcule refacute, cu un balon de 4.250 mc , mult mai mic decat cel de la ultimul zbor. Cat de mult ne-ar trebui un balon mare!

Ora 8:50

Decolarea. Totul pare ok. Urcare buna, dar nu cum as vrea. Balonul e mic, mult prea mic si are si o  “virsta“. Flacara de veghe suplimentara la care am “mesterit“ mult timp impreuna cu Pelicanu, functioneaza corect si ne putem punem speranta in ea.

4.300 m. Schimbam prima butelie… cam jos…

8.000 m. Mugurel ma face atent la temperatura. E cam mare si ma gandesc ca suntem intr-un strat de inversiune. Scad ritmul urcarii si sper sa scada. Nu se intampla.

9.000 m. Urcam greu. Eu si Mugur suntem un pachet de nervi… ne stapanim si incercam sa nu transmitem nimic GD-ului, pentru al menaja… 1 m/s urcare si stim ca sintem la limita. Atit de aproape…

9.700 m. Temperatura creste usor, variometrul este pe “0”. Luam o decizie dureroasa: LANSARE! Dupa calcule  este Record European, dar…

GD sare cu siguranta sa caracteristica . O imagine splendida… il urmarim… dispare…

Incepem coborarea si… masca mea de oxigen se blocheaza. Nu mai pot expira si raman cu plamanii blocati. Ma chinui sa scot aerul din plamani… si nimic. Desfac masca si incep un ciclu… inspir din masca, expir afara… Merge, dar imi ingheata buzele si aproape ca nu mai pot vorbi. Coboram, renunt la masca si privim la padurea de sub noi…

Vant foarte slab, variabil, cald, padure,  padure,  padure…

Stelu pleaca sa alimenteze. Ii comunic ca stam prost cu gazul si ca probabil ca vom ateriza in padure.

Verificam din nou gazul, tot pe padure… Orice manevra e fara efect… tot pe padure…

Peste tot padure , niciun luminis , poiana ,  nimic…

Vad un drum prin padure si ii spun lui Mugur ca aterizam , pardon , “arborizam “acolo.

Ora 10:45. Ventilez, coboram, copacii vin rapid si deschid “parasuta“complet. Intram in padure , atingem solul , ne rasturnam si… liniste.  Stelu reapare si se impacienteaza… nu ne vede.

Iau legatura cu el si ii spun ca suntem bine. Ne vede si incepe sa dirijeze echipa de sol.

Urmeaza cea mai trista recuperare  din toate zborurile de record. Dam jos balonul din copaci si privim avariile produse de aterizarea fortata. In limita de combustibil, era singura solutie pentru siguranta noastra.

Un zbor teribil de dificil… un Record European cu atat mai pretios.

P.S.

Balonul a fost reparat si zboara.

Recordul a fost omologat .

Noi… cum a spus un personaj celebru in istorie : “Never serender“

P.S.

Aventura continua!

Echipa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: